Cenaclul literar artistic “Avangarda XXII” - Itinerariile Avangardei - 2012
Literatura şi arta pot rostui viaţa
Deşi trăim într-o lume ce pare să dispreţuiască studiile umaniste, sistemul educaţional actual punând mai mult accentul pe pragmatism, pe disciplinele ştiinţifice şi pe componenta economică decât pe valorile care, secole de-a rândul, au constituit fundamentul educaţiei de tip umanist, Victor Munteanu se încăpăţânează să organizeze, an de an, prin Fundaţia Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov”, Festivalul-Concurs Internaţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII” (ajuns la ediţia a XI-a), convins fiind că numai prin cultură şi credinţă poate fi modelat viitorul societăţii în care trăim.
Vineri, 28 septembrie, am avut privilegiul să moderez întâlnirea elevilor din Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” cu un grup de scriitori de prestigiu, participanţi la colocviul „Rolul scriitorului în formarea spiritualităţii de mâine”: Valeria Manta Tăicuţu din Râmnicu Sărat (profesoară de limba română, critic literar, poetă, prozatoare, redactor-şef al revistei „Spaţii Culturale”), Ion Lupu din Comăneşti, economist şi prozator, Nicolae Mihai, poet, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacău şi Petre Colăcel din Comăneşti, profesor de limba română, critic şi istoric literar.
La ora 11, Amfiteatrul „Spiru Haret” era însufleţit de prezenţa unui mare număr de elevi însoţiţi de profesori de limba română şi de bibliotecara liceului, Elena Arvinte, toţi nerăbdători să intre în dialog cu oaspeţii creatori de literatură.
Am deschis „balul spiritual” printr-un persuasiv discurs despre sensul vieţii, despre importanţa culturii, a lecturii şi a cărţilor şi despre ofertele culturale ale Bacăului. Pentru a deveni convingător, am folosit un citat din Petre Ţuţea: „Lumea fără cărţi e strâmbă, pentru că în afara cărţilor nu trăiesc decât dobitoacele”. De asemenea, se observă astăzi la tot pasul că cei care nu citesc au un limbaj primitiv, sărac, format din mormăituri, înjurături şi vocabular manelist.
Într-o lume de afacerişti, de carduri şi de cifre, e firesc să ne întrebăm cine mai are astăzi nevoie de literatură! Toţi avem nevoie, dar uneori nu ştim acest lucru.
Aşa cum marinarii se îmbolnăvesc de scorbut pentru că nu consumă alimente cu vitamina C , la fel se întâmplă cu cei care nu citesc. Devin urâţi, deformaţi, cu pete pe conştiinţă şi pe suflet.
Credem că manualele burduşite cu noţiuni abstracte de naratologie şi poetică, dar şi unii profesori, prin modul de abordare a literaturii îi condamnă pe elevi la frigiditate estetică. Şi, atunci, întrebarea leit-motiv De ce nu mai citesc elevii? devine parţial superfluă.
Nu ascundem sentimentul de empatie pentru elevele de clasa a XII - a, care au prezentat un recital poetic, regizat de profesoara Lavinia Băisan, din lirica lui Bacovia, anunţând astfel atitudinea contemplativă ce avea să urmeze prin lectura scriitorilor prezenţi din propriile creaţii.
Facem cuvenita reverenţă doamnei Valeria Manta Tăicuţu, prezentă la majoritatea ediţiilor Festivalului, şi o invităm să-şi prezinte proaspătul volum de sonete, Laudate Dominum, apărut la Editura „Valman” în 2012, la Râmnicu Sărat. Considerăm că, odată cu publicarea acestei cărţii, autoarea îşi dă proba maturităţii sale poetice şi a cantonării domniei sale în zona metafizică a lirismului, având în vedere că sonetul reprezintă specia cea mai pretenţioasă de poezie, dar, totodată, cea mai elegantă şi mai frumoasă. La cererea elevilor, din cele 150 de rugăciuni poetice, autoarea a citit anumite texte, aferente unor psalmi biblici. Invitându-i să citească în paralel Cartea psalmilor şi Laudate Dominum, aceştia vor descoperi în prima carte că de mai bine de 2000 de ani n-a existat, nu există nici azi bucurie sau jale care să nu-şi găsească expresia în psalmi. Şi vor mai descoperi în ce măsură autoarea s-a ţinut aproape de spiritual divin al rugăciunilor regelui David.
În continuare, elevii au prizat un gen de profesor cu aspect de schimnic, dar iubitor de cele lumeşti, erudit, un dascăl care ştie să expună cele mai profunde idei într-o manieră ludic-ironică, aşa l-aş caracteriza pe criticul şi istoricul literar Petre Colăcel. O absolventă a Colegiului „Dimitrie Ghica” exprimă persuasiv respectul pe care i-l poartă elevii acestui profesor-spectacol: „Cu respect mă înclin. Ne-aţi legănat anii de liceu cu cele mai frumoase învăţăminte despre literatură şi aţi avut un rol important în formarea noastră culturală".
Conform personalităţii sale, profesorul Petre Colăcel „s-a dat în spectacol”, vorbindu-le elevilor, în stilul său original, inconfundabil, despre literatura ca aventură a spiritului, despre Bacovia, din care a recitat numeroase versuri, asezonate şi cu un recital poetic în limba latină.
„Singur printre poeţi”, prozatorul Ion Lupu, autor de romane istorice, deşi este un economist de succes, şi-a dat seama că, pentru a înţelege lumea de azi, e nevoie de mult mai mult decât un „simplu creier economic”. După propria-i mărturisire, pasiunea pentru istorie, pentru transfigurarea ei în plan literar, primează. La întrebarea unui elev de ce scrie roman istoric într-o perioadă în care această temă pare a fi desuetă, în condiţiile fenomenului tot mai accentuat al globalizării, autorul a explicat convingător că istoria naţională şi limba română trebuie să rămână în vecii vecilor româneşti. De altfel, într-un interviu acordat unui ziar local face o patriotică mărturisire de credinţă: „Avem o istorie fascinantă pe care nu ştim s-o preţuim”. Ca o concluzie a generozităţii şi a credinţei sale în cultură, la final a dăruit o parte din romanele sale Bibliotecii „Ion Luca” din Coegiul Pedagogic.
Pentru ca starea de graţie să fie rotundă, am dat un „Ordin” poetic lui Nicolae Mihai, citându-i versurile: „Dă ordin domnule cuvintelor / să ningă cu-nţelesuri dalbe / gânduri văzute la chip întâia oară”. Autor a nouă cărţi de poeme, colaborator la principalele reviste culturale locale şi din ţară, secretar de redacţie al revistei „Plumb”, Nicolae Mihai este o personalitate emblematică pentru spaţiul spiritual băcăuan şi nu numai. Pentru aceste merite şi pentru altele neştiute a fost inclus, alături de alţi scriitori băcăuani, în colecţia „Opera Omnia” a Editurii „Tipo Moldova” din Iaşi. Pentru a-şi ilustra mai bine gândurile a citit, din volumul “Din amneziile unui condamnat la viaţă”, câteva poeme bine receptate de asistenţă, care confirmă, dacă mai era nevoie, că Nicolae Mihai este Poetul care sfidează cu success modele şi modelele propuse periodic de conjuncturi nefertile estetic. Întrebat de liceenii visători, care subscriu la iluzia poeziei, cum se pot împlini pe acest tărâm, scriitorul i-a îndemnat să colaboreze cu profesorii lor de limba română şi să frecventeze cenaclurile literare. Răspunzând altor întrebări ale elevilor, scriitorii au mai exprimat opinii în legătură cu viitorul poeziei şi poezia viitorului, despre poezia fracturistă, despre lipsa interesului pentru lectură a generaţiei internetului şi despre multe altele, care au rămas să fie elucidate la ediţia a XII - a a Festivalului, pe care credem că Dumnezeu îl va ajuta pe Victor Munteanu să-l organizeze cu acelaşi succes.
Daniel NICOLESCU